Despre carte: 2013 / Anul Nou în pădurea de iarnă... Molizi prăfuiți de zăpadă, soarele apus într-o ceață ușoară... Frumusețea de aici era uluitoare. Și deodată... În primele secunde nici nu am înțeles ce era în fața noastră. Un pin bătrân uriaș, de a cărui ramură inferioară atârna... un înger. O jucărie de cristal de mărime umană, aripi întinse, capul în jos, bucle lungi și albe. Îngerul s-a legănat încet și un zgomot abia auzit părea să se audă în aer, ca de la multe clopote. M-am uitat fascinat la silueta suspendată de pin. Jucăria de cristal s-a dovedit a fi o fată. Mort. Era acoperită cu un strat de zăpadă, părul ei alb orbitor strălucea în razele soarelui de iarnă. Și chipul ei... Translucid, ca porțelanul rar. Abia puteam să stau în picioare pentru că mi-am dat seama brusc că fata moartă avea fața mea.…